Inca o postare de luni. Sau de ce-mi place la birou.

Ziua asta de luni se anunta a fi ca o strada din Bucuresti dupa modernizarea ei prin asfaltare pe timp de ploaie si implantarea cu forta a unor borduri nou-noute 'made in China': desfundata. Imi venea sa ma pun la prima ora in intersectia dintre duminica si luni si sa avertizez trecatorii somnolenti: "Ajutati-va, daca puteti si aveti posibilitatea, si evitati ziua care vine!" Ajung la birou nauc dar dornic sa ma motivez pentru munca, asa ca ma uit la un episod din The Office (http://www.bbc.co.uk/comedy/theoffice/), serialul la care-mi place (si) subtilitatea cu care exprima grotescul. Mostra de umor fin cu personajul principal:

Expresiv ca o zi de luni.

Interioare.

“Iris nu mai avem”. Un raspuns zgribulit al unei vanzatoare intr-un magazin de discuri din Cluj, m-a lamurit, fara sa-mi fie adresat, ce inseamna muzica buna. Era prin ’84, aparuse primul album Iris (cel cu ochiul pe coperta), sora mea era studenta la Cluj iar eu, inca la liceu, o bateam la cap sa-mi aduca discul. Asa ca ea, sa nu vina cu mana goala daca Iris “nu mai aveau”, a cumparat ceva ce stia sigur, de la chefurile lor studentesti, ca e bun: primul album (in romana) Alexandru Andries, lansat si el cam tot atunci si tot la Electrecord (singura casa de discuri, de altfel). Am asezat acul pick-up-ului pe disc fara sa am idée ce ma asteapta si … asta a fost tot. Nu seamana cu nimic efectul muzicii lui asupra starii mele … “interioare”. Diseara merg la concertul “traditional” din fiecare decembrie al lui Alexandru Andries (l-am ratat o singura data, plecat musai din Bucuresti). Incepe la ora 7 si de data asta e la Sala “Nichita Stanescu” a Ministerului Internelor, una din primele sali in care a concertat cel mai fain artist pe care l-am cunoscut.


Alexandru Andries - Parcul, un hit “urban” avant la lettre.

Despre destin

Nu-mi place sa ma las pozat ( inca nu am gasit curajul sa arunc toate pozele cu mine pe care le mai am - exersez asta aruncand gunoiul menajer) dar cine a fotografiat imaginea alaturata, m-a surprins aici gandindu-ma la destin. Daca am un drum scris in stele (sau in apa), atunci am in fata lui aceasta atitudine hotarata vizibila cu ochiul liber. Refuz ideea unui destin adanc si cu atat mai mult a unuia de-a dreptul maret. Lin, poate. Pana la urma, destinul e in viata cum sunt curentii in apa. Nu se vede dar simti cum trage la picioare. Si pleci spre celalalt mal fara sa stii de ce. Fie doar si pentru ca nu poti sta asa o vesnicie. De fapt, pot sa stau nemiscat cu gandul la valtoarea destinului in timp ce viata curge pe langa mine, fara sa am, de fapt, ceva in cap. Asta nu inseamna ca meditez si nici ca destinul nu exista. Il recunosc uneori in oameni pe care-i intalnesc, in vorbe pe care le aud si in niste intamplari “care mi se intampla”. Ma bucur scurt si surd. Si aleg sa merg catre mal.
Nici vaca nu poate ramane asa … Ar muri de foame.

Incalzire globala vs. trendy-plicitiseala. Mi se pare mie sau incepem sa vorbim despre vreme?

Intr-o zi, am stiut ca nu mai am de spus sau de dovedit – prin fapta / vorba - ceva lumii din doua motive si cu unul din oficiu trei. 1.Asta fac toti oamenii pe care-i cunosc; nu putini si cativa dintre ei chiar importanti in coltul de lume in care ne eram contemporani unii altora. 2. Voiam sa tac inteligent cu o usoara alura Zen; m-as fi dus in Orient dar era mai ieftin sa stau acasa si sa nu ma gandesc la nimic 3. Poluare fonica, deseuri verbale si acte bazate pe idei clapauge, cam asta era tot ce ramasese, mai maret cat-de-cat, pana atunci in urma mea; concluzie proprie si bine chibzuita.
Deci nu-mi puteam dori decat un copil, ca sa las - nu-i asa? - cu adevarat ceva in urma mea. Nu-mi amintesc sa-l fi conceput altfel decat mental (il “vedeam” frumos, il “auzeam” destept si il “simteam” fericit) pentru ca, in momentele cheie, cu buna stiinta foloseam prezervativ cu religiozitate [ pentru cuviosi: DEX: (Fig.) Strictete, rigurozitate, atentie mare.] Azi el ar fi avut varsta la care sa spuna “Tata” fara probleme, fiind, evident, un copil frumos, destept si fericit. Eu insa , nu ca sa dovedesc ceva cuiva ci dintr-o trendy-plictiseala, ma reapuc sa poluez fonic, sa las deseuri verbale si sa fac acte bazate pe idei clapauge. Sper sa nu fac gaura in blogosfera.

all dry and English slow

Cut here. Pentru inceput.